Incertitudinea pune la încercare nervii investitorilor și, chiar și cei cu strategii pe termen lung, ajung să își pună întrebarea: „Nu ar trebui să reduc expunerea?”
Această întrebare nu este doar logică, ci profund umană. Cu toții avem o aversiune naturală față de pierderi: durerea psihologică de a pierde bani este mai intensă decât bucuria câștigurilor.
De aici apare reacția de tip „Trebuie să vând acum, înainte să pierd și mai mult.” Dar ce se întâmplă dacă luăm această decizie de fiecare dată când piețele scad?
În loc să răspundem automat acestor gânduri, e mai util să le punem sub semnul întrebării: „Ce se întâmplă dacă voi continua să gândesc așa?”
Asa apar cateva reformulari care ne ajută să vedem perspectiva pe termen lung:
De la „Trebuie să vând acum înainte să pierd și mai mult.”, la „Dacă vând acum, îmi blochez pierderea. Dacă rămân investit, îmi dau o șansă reală la recuperare.”
De la „Mai bine scot banii acum și aștept să treacă furtuna.”, la „Ceea ce îmi doresc nu este să îmi protejez banii pe termen scurt, ci să îi fac să crească pe termen lung.”
Un alt mod de a explica reacțiile în perioadele de turbulență este să te uiți la motivul pentru care ai început să investești. De obicei, acest motiv se încadrează într-una din două categorii:
- Pentru a obține ceva dorit: „Vreau să îmi construiesc un venit pasiv pentru a trăi liber.” , „Vreau să îmi pot permite să mă retrag devreme.” Sau „Vreau să am un fond solid pentru a profita de oportunități financiare.”
- Pentru a evita ceva nedorit: „Nu vreau să depind de stat la pensie.”, „Nu vreau să muncesc toată viața.”, „Nu vreau să rămân fără bani în caz de criză.” Sau „Nu vreau să fiu prins nepregătit dacă mă îmbolnăvesc.”
Ambele sunt valide. Dar, în practică, conduc la comportamente foarte diferite pe termen lung. Investitorii orientați spre obiective pozitive tind să fie mai consecvenți și mai optimiști. Investitorii care acționează din dorința de a evita pierderile se confruntă adesea cu un set de decizii care le pot sabota progresul:
- Focalizarea pe riscuri, nu pe oportunități
Întrebările dominante sunt: “Cât pot să pierd?” și “Cum îmi protejez capitalul?”. Astfel, investitorii ajung să vândă în perioade de scădere și sunt reticenți în a cumpăra, chiar și după scăderi considerabile. - Scăderea motivației când apar câștigurile
„Deja sunt pe drumul cel bun, pot să mă relaxez.” Rezultatul? Scade rata de economisire și investiție. - Reducerea expunerii la risc din teama de a pierde câștigurile
Când câștigurile încep să se adune, apare frica: „Mai bine mă protejez.” Se renunță la active cu potențial de creștere în favoarea unor instrumente mai sigure, dar cu randamente mai mici. - Închiderea pozițiilor câștigătoare prea devreme
„Mai bine iau profitul acum, decât să-l pierd.”
Toate aceste comportamente pot duce la un ciclu de tip yo-yo: perioade de investiții disciplinate urmate de decizii defensive care erodează progresul, ducând la stagnare sau chiar regres.
Ce e de făcut?
- Clarifică-ți motivația: Dacă obiectivul tău este bazat pe evitare, întreabă-te ce vrei in schimb.
- Redefinește riscul: riscul cel mai mare nu este volatilitatea de azi, ci lipsa progresului pe termen lung.
- Recunoaștere si eticheteazsă precis emoțiile. Apoi, pune-ți întrebări relevante:
- Ce emoții simt acum? Sunt bazate pe experiență, date sau presupuneri despre viitor?
- Daca aș da un sfat unui prieten, ce perspectivă logica i-aș prezenta?
- Iau aceasta decizie pe baza a ce simt acum sau a ceea ce imi serveste pe termen lung?
- Cum aș putea lua o decizie mai bună acordându-mi mai mult timp?
