România are astăzi peste 325.000 de investitori pe piața de capital, cu 24% mai mulți decât în urmă cu un an. Pe măsură ce baza de investitori crește, apare însă o nouă provocare: avem suficiente companii pregătite să atragă acest capital?
Construirea unui pipeline constant de companii investibile – cu guvernanță, transparență, strategie și disciplina necesară relației cu investitorii – devine una dintre următoarele etape de dezvoltare a pieței de capital din România. Acesta a fost unul dintre principalele mesaje transmise de Daniela Aldescu, Partener VERTIK Group, în cadrul Forumului Pieței de Capital 2026, organizat de Financial Intelligence la Banca Națională a României.
„O companie nu devine emitent în ziua IPO-ului. Trebuie să înceapă să funcționeze ca un emitent cu mult timp înainte de IPO”, a punctat Daniela Aldescu în cadrul panelului dedicat pregătirii companiilor românești pentru piața de capital.
Cu alte cuvinte, România trebuie să treacă de la o discuție concentrată predominant pe cererea de investiții la una în care dezvoltarea ofertei de companii investibile devine la fel de importantă.
Nu avem nevoie doar de IPO-uri. Avem nevoie de un pipeline
Dezvoltarea sustenabilă a pieței de capital presupune construirea unui flux constant de companii aflate în diferite etape de pregătire pentru accesarea capitalului, astfel încât piața să beneficieze de un pipeline de viitori emitenți pe termen scurt, mediu și lung.
„Dacă vrem mai multe IPO-uri, trebuie să pregătim acest pipeline, pe termen scurt, mediu și lung”, a explicat Daniela Aldescu.
Din perspectiva VERTIK, pregătirea ar trebui să înceapă cu mult înaintea tranzacției propriu-zise. În practică, o companie care ia în calcul piața de capital ar trebui să înceapă procesul de transformare cu aproximativ 18-24 de luni înainte de procesul formal de listare, iar construirea unui pipeline de IPO-uri presupune chiar o perspectivă de 24-36 de luni. La VERTIK colaborăm cu companii care vizează listarea în 5-7 ani și care în acest parcurs utilizează și alte instrumente de finanțare.
Motivul este simplu: prospectul și documentația tranzacției pot fi pregătite într-un interval relativ scurt, în timp ce istoricul de raportare, procesele interne, guvernanța, credibilitatea managementului și relația cu investitorii se construiesc în timp. De aceea, provocarea este dezvoltarea unor companii cu adevărat pregătite pentru a atrage capital și pentru a răspunde cerințelor investitorilor.
Cele șase transformări înainte de bursă
„Din experiența noastră la VERTIK, diferența dintre o companie antreprenorială bună și o companie pregătită pentru piața de capital nu este dată doar de rezultate. Este dată de predictibilitate, guvernanță, transparență, structură organizațională și capacitatea managementului de a explica investitorilor unde vrea să ajungă și cum va ajunge acolo”, a arătat Daniela Aldescu.
Experiența VERTIK în pregătirea companiilor pentru accesarea capitalului arată că acest proces presupune șase transformări majore.
Prima este trecerea de la antreprenor la organizație. În multe companii antreprenoriale, deciziile continuă să fie concentrate în jurul fondatorului. Piața de capital are nevoie să vadă o organizație capabilă să funcționeze și să crească, susținută de un management solid, responsabilități clare, procese bine definite, mecanisme de control intern și un consiliu de administrație care contribuie efectiv la dezvoltarea companiei.
În acest proces, fondatorul își păstrează un rol important și construiește în jurul său o organizație capabilă să funcționeze prin structuri, responsabilități și procese clare, care susțin dezvoltarea companiei pe termen lung.
A doua transformare este de la contabilitate la raportarea pentru investitori. Situațiile financiare corecte sunt obligatorii, dar investitorul are nevoie de mai mult. Vrea să înțeleagă KPI-urile operaționale, marjele, cash-flow-ul, CAPEX-ul, datoria, riscurile și gradul de predictibilitate al businessului.
Compania trebuie să poată produce aceste informații rapid, consecvent și într-o formă pe care investitorul o poate utiliza pentru a înțelege și modela businessul.
A treia schimbare este trecerea de la plan la strategie măsurabilă. Pentru investitori, perspectivele de dezvoltare ale companiei sunt la fel de importante ca rezultatele obținute până în prezent.
„Un investitor nu cumpără doar rezultatele de anul trecut. Cumpără o parte din rezultatele viitoare.”
Managementul trebuie, prin urmare, să poată explica unde dorește să ajungă compania în următorii trei-cinci ani, de cât capital are nevoie, pentru ce va utiliza banii, care sunt obiectivele intermediare și după ce indicatori va putea piața să măsoare execuția strategiei.
A patra transformare este trecerea de la simpla prezentare la equity story. Povestea investițională se construiește în jurul elementelor care definesc compania și perspectivele sale de dezvoltare și trebuie să răspundă clar unor întrebări fundamentale: de ce această companie, de ce această piață și de ce acum?
Un equity story credibil leagă oportunitatea de piață, avantajul competitiv, strategia, performanța financiară, managementul și utilizarea capitalului, iar toate acestea trebuie să poată fi demonstrate prin cifre, nu doar prin adjective.
A cincea transformare este trecerea de la comunicare punctuală la o relație permanentă cu investitorii, cu piața. Această relație începe încă din perioada de pregătire a companiei pentru accesarea pieței de capital, astfel încât compania și investitorii să aibă timp să se cunoască înaintea tranzacției.
Acest dialog îi permite managementului să înțeleagă ce întrebări pune piața, ce indicatori de performanță urmăresc investitorii și unde identifică aceștia principalele riscuri. După listare, relația cu investitorii devine una permanentă și presupune prezentarea rezultatelor financiare, conferințe periodice cu investitorii, întâlniri, schimb de opinii și acces la echipa de management.
A șasea transformare este de la promisiune la disciplină de execuție. Piața își amintește ceea ce managementul a promis în momentul listării. Investițiile anunțate, extinderile de capacitate și obiectivele strategice vor fi ulterior măsurate în raport cu execuția efectivă.
De aceea, după IPO începe adevăratul test – „IPO-ul nu este linia de sosire. Este kilometrul zero.”
Companiile trebuie să treacă de la „reporting” la „explaining”, întrucât pe măsură ce piața se maturizează, se schimbă și așteptările investitorilor.
Investitorii urmăresc tot mai atent strategia companiei, planurile de investiții, fluxurile de numerar, modul de alocare a capitalului, randamentul investițiilor și riscurile asumate. La fel de important este orizontul în care investițiile realizate de companie încep să se reflecte în rezultatele financiare.
În acest context, Daniela Aldescu consideră că emitenții trebuie să treacă de la simpla raportare la explicarea clară a rezultatelor, strategiei și perspectivelor companiei. Raportarea financiară oferă investitorilor imaginea performanței de până acum, însă relația cu investitorii are rolul de a completa această imagine cu o perspectivă asupra direcției în care se îndreaptă compania. Printr-un dialog constant și transparent, managementul poate explica prioritățile strategice, raționamentul din spatele deciziilor de investiții și modul în care acestea ar trebui să contribuie, în timp, la dezvoltarea companiei și la crearea de valoare.
De aici rezultă și o diferențiere importantă între Relația cu Investitorii și comunicarea tradițională. Companiile trebuie să înțeleagă că „IR-ul nu este PR. Este infrastructură financiară.”
O relație cu investitorii bine construită creează o legătură între strategia companiei, performanța financiară, guvernanță și așteptările pieței și funcționează în ambele sensuri: pe de o parte, îi ajută pe investitori să înțeleagă mai bine compania, direcția sa de dezvoltare și rezultatele obținute, iar pe de altă parte, aduce către management și consiliul de administrație perspectiva investitorilor și semnalele relevante din piață.
Această infrastructură poate deveni relevantă inclusiv pentru lichiditate. IR-ul nu poate crea lichiditate acolo unde premisele economice nu există, însă absența unei comunicări predictibile, a accesului la management, a research coverage-ului sau a unui equity story coerent poate limita interesul investitorilor chiar și pentru o companie performantă. „Capitalul are un cost, dar și lipsa de transparență are un cost.”, a explicat Daniela Aldescu.
Piața de Creștere: rampă către Piața Reglementată
Un rol important în construirea pipeline-ului de viitori emitenți îl poate avea noua arhitectură a Sistemului Multilateral de Tranzacționare și Piața de Creștere pentru IMM-uri. Din perspectiva prezentată de Daniela Aldescu, relevanța noului segment este tocmai mutarea accentului către maturizarea emitentului: guvernanță, transparență, scoring, maturitate organizațională și monitorizare continuă.
Astfel, dezvoltarea pieței presupune atât atragerea de noi companii, cât și urmărirea evoluției și maturizării acestora după admitere. Daniela Aldescu consideră că „Piața de Creștere trebuie să fie o rampă, nu o destinație.”
În această logică, România ar putea construi un traseu mai clar: companie antreprenorială – Piața de Creștere – maturizare – Piața Reglementată.
Succesul segmentului ar putea fi măsurat printr-un set mai larg de indicatori, care să includă numărul de noi emitenți, capitalul atras, evoluția free-float-ului și a lichidității, calitatea guvernanței și numărul companiilor care fac ulterior pasul către Piața Reglementată.
Această abordare are precedente și în regiune. Piețe precum Praga și Budapesta au dezvoltat segmente dedicate companiilor mai mici și de creștere, completate de instrumente pentru vizibilitate, research și interacțiunea cu investitorii. Lecția pentru România nu este copierea mecanică a unui model regional, ci dezvoltarea unui ecosistem în jurul segmentului de creștere, astfel încât admiterea la tranzacționare să fie urmată de un proces real de maturizare.
Finanțarea este o scară, nu o alegere între bancă și bursă
Pregătirea unei companii pentru atragerea de capital presupune alegerea instrumentelor de finanțare potrivite fiecărei etape de dezvoltare. Pentru o companie aflată în creștere, acest parcurs poate include, în momente diferite, private credit, mezzanine, obligațiuni, capital pre-IPO și, ulterior, accesarea pieței publice. „Finanțarea este o scară, nu o alegere binară între credit bancar și bursă”, este perspectiva susținută de Daniela Aldescu.
Important este ca instrumentul de finanțare să urmeze etapa de dezvoltare a companiei și ca organizația să înceapă să se pregătească pentru următoarea treaptă înainte ca nevoia de capital să devină urgentă.
Această temă va fi continuată de VERTIK în 23 octombrie 2026, la București, în cadrul celei de-a doua ediții Financing & IPO Summit – Where Growth Companies Meet Capital, organizată în parteneriat cu Banca Europeană de Investiții. După o primă ediție concentrată pe accesul la piața de capital, ediția din acest an extinde discuția către debt market și alternative financing, reunind companii, instituții de finanțare și investitori pentru a analiza întregul traseu de finanțare, de la private credit și mezzanine până la obligațiuni, pre-IPO și piețe publice.
