Obligațiunile sunt instrumente financiare cheie în economia globală, reprezentând titluri de credit pe termen lung emise de instituții financiare, guverne sau corporații. Acestea oferă investitorilor dreptul de a primi dobândă (cupoane) periodic și de a recupera suma împrumutată la maturitatea obligațiunii. Datorită stabilității și predictibilității fluxurilor financiare pe care le generează, obligațiunile sunt o opțiune atractivă pentru investitori, mai ales în perioade de volatilitate economică sau incertitudine de piață.
Investitorii sunt atrași de obligațiuni deoarece acestea oferă un flux constant de venituri, iar în comparație cu acțiunile, obligațiunile sunt considerate mai sigure și mai stabile. Evaluarea corectă a obligațiunilor este esențială pentru a înțelege rentabilitatea acestora și riscurile implicate. În acest context, caracteristicile principale ale obligațiunilor, precum valoarea nominală, cuponul și termenul de rambursare, joacă un rol important în analiza acestora.
Caracteristicile principale ale obligațiunilor
Obligațiunile sunt emise pentru o sumă prestabilită, cunoscută sub denumirea de valoare nominală, care reprezintă suma pe care emitentul se angajează să o ramburseze investitorului la scadență.
De regulă, obligațiunile sunt emise cu o dobândă fixă, iar investitorii primesc plăți periodice, cunoscute sub denumirea de cupoane. Aceste cupoane pot fi plătite anual, semestrial sau trimestrial, iar valoarea lor este determinată prin aplicarea unei rate de dobândă fixate de emitent la valoarea nominală a obligațiunii.
În funcție de condițiile pieței și de strategia emisă de instituția care emite obligațiunile, acestea pot fi vândute la paritate (la valoarea nominală), subpari (la un preț mai mic decât valoarea nominală) sau suprapari (la un preț mai mare decât valoarea nominală). Dacă obligațiunile sunt emise subpari, investitorii vor obține un câștig suplimentar la maturitate, deoarece vor primi valoarea nominală, mai mare decât prețul de achiziție.
Randamentul la scadență (YTM)
Randamentul la scadență (YTM – Yield to Maturity) este un concept de bază pentru evaluarea obligațiunilor și reprezintă rata de actualizare care face ca valoarea actualizată a cupoanelor și a valorii de rambursare a obligațiunii să fie egală cu prețul său de piață. În mod simplu, YTM este rata de rentabilitate pe care un investitor o poate obține de la o obligațiune dacă aceasta este deținută până la maturitate și toate cupoanele sunt încasate conform planului.
Calculul YTM poate fi destul de complex, deoarece presupune actualizarea fluxurilor de numerar viitoare la o rată de dobândă constantă. În cazul obligațiunilor cu cupon zero, randamentul la scadență este mai ușor de calculat, fiind determinat prin simpla relație dintre prețul de achiziție al obligațiunii și valoarea de rambursare. În acest caz, randamentul este o funcție directă a diferenței dintre prețul de achiziție și valoarea la scadență.
În cazul obligațiunilor care plătesc cupoane periodice, calculul YTM devine mai complex, deoarece include toate plățile de dobândă și diferențele dintre prețul de achiziție și valoarea de rambursare. De asemenea, investitorii pot utiliza funcții financiare în Excel, cum ar fi funcția YIELD, pentru a calcula YTM fără a fi nevoie să efectueze manual calcule complexe.
Sensibilitatea obligațiunilor la modificările ratei dobânzii
Un aspect cheie în evaluarea obligațiunilor este sensibilitatea acestora la modificările ratei dobânzii de piață. Sensibilitatea reprezintă gradul în care prețul obligațiunii se modifică în urma unui schimbări ale ratei dobânzii. O creștere a ratelor dobânzii de pe piață va determina o scădere a prețului obligațiunii, deoarece investitorii vor solicita randamente mai mari, ceea ce va face obligațiunile mai puțin atractive la prețul lor curent. În schimb, o scădere a ratelor dobânzii va conduce la o creștere a prețului obligațiunilor, deoarece randamentele mai mici vor face obligațiunile mai atractive, având în vedere că oferă o rentabilitate mai mare decât noile emisiuni.
Pentru a analiza sensibilitatea obligațiunilor la modificările ratelor dobânzii, investitorii folosesc indicatori precum durata medie de viață a obligațiunii. Durata este o medie ponderată a scadențelor tuturor fluxurilor de numerar ale obligațiunii, iar acest indicator este esențial pentru evaluarea riscului de dobândă. Obligațiunile cu durată mai lungă sunt mai sensibile la modificările ratelor dobânzii, deoarece fluxurile lor de numerar viitoare sunt mai îndepărtate în timp și, prin urmare, mai susceptibile de a fi afectate de schimbările în ratele dobânzii.
Pentru a proteja investițiile în obligațiuni de riscurile asociate cu modificările ratelor dobânzii, investitorii pot utiliza strategii de imunizare. Acestea implică reinvestirea cupoanelor la noile rate de dobândă de pe piață, astfel încât efectul scăderii prețului obligațiunii să fie compensat de creșterea randamentului obținut din reinvestirea cupoanelor. Astfel, printr-o gestionare atentă a strategiei de reinvestire și prin evaluarea corectă a duratei medii de viață, investitorii pot atenua riscurile legate de fluctuațiile ratelor dobânzii.
Evaluarea obligațiunilor și înțelegerea caracteristicilor acestora, inclusiv randamentul la scadență și sensibilitatea la modificările ratei dobânzii, sunt esențiale pentru orice investitor care dorește să își construiască un portofoliu stabil și să minimizeze riscurile. Obligațiunile, fiind instrumente financiare cu venit fix, oferă un grad ridicat de predictibilitate, dar, ca orice instrument financiar, sunt expuse riscurilor economice și pieței de dobânzi. Prin utilizarea corectă a indicatorilor precum YTM și durata, investitorii pot lua decizii informate care să se alinieze cu obiectivele lor financiare pe termen lung
